Mercurius sapientia regni I

22.02.2017

Imaginea zeului Mercur în contextul mitologiei pare, la prima vedere, simplă. Însă complexitatea sa reiese din analiza evoluției cultului acestui zeu. În mod cert Mercur se naște în timpurile întemeierii mitologiei grecești prezent sub numele de Hermes. Însă deși se naște în cadrul unei mitologii, acest zeu apare sub diverse ipostaze în decursul anilor.
Descrierea nașterii sale este comună. Fiul al lui Zeus (Jupiter) și al Maiei, fiica titanului Atlas, Hermes preia numele locului nașterii sale, devenind Hermes Arcadianul. Acest zeu are mesagerul Olimpului, dar deși este prezentat ca un participant mitologic secundar acestuia i se atribuie o mulțime de calități care îi compun o structură eclectică . Pe tărâmul Arcadiei el deține cel mai vechi cult al fertilității. Hermes Arcadianul este rezultatul unui sincretism, rezultat al contopirii mai multor divinități arhaice ce își pierduseră actualitatea. Astfel mai întâlnim acest personaj mitologic sub denumirea Hermes Psyhopompos cunoscut ca fiind ghidul ce conduce sufletele spre Infern, tărâmul subteran patronat de Hades.
De-a lungul timpului se adaugă tot felul de atribuții. În primă fază devine un zeu pastoral, care ocrotește turmele și păstorii. În acest context Hermes are oportunitatea de a o întâlni pe nimfa Driops cu care ca avea un copil, și anume Pan. Acest copil este un hibrid, jumătate om, jumătate țap care moștenește de la tatăl să apetitul sexual "vânând" nimfe pe tărâmul Arcadiei. Legat de moștenirea pe care pe care Hermes Arcadianul o oferă pruncilor săi (având de asemenea copii cu Afrodita, pe Hermaphroditos și Priapos) puteam include și talentul artistic, mai ales mânuirea instrumentelor muzicale. Încă din prima zi de naștere Hermes confecționează ceea ce mai târziu se va chema liră, iar Pan este inventatorul naiului. Evoluția lui Hermes se îndreptă tot mai mult spre sfera elevată a cunoașterii și este considerat oratorul arhetipal. Își mărește aria de protecția asupra negustorilor și a jocurilor. Datorită talentului oratoric Hermes Arcadianul capătă o fațetă mistică și ocultă devenind marele profet care dirijează spre oameni visele premonitorii emanate de Zeus. Ce-i drept Hermes are și o latură negativă fiind protectorul hoților, înșelăciunilor și minciunii, dar această reprezentare ține mai mult de un cult inferior.
Există în paralel și cultul unui Hermes falic, reprezentând idealul elen al efebului, ca pereche erotică a Aforditei, simbolizând energiile feminine și masculine. Tot în cadrul acestui cult capătă stăpânire peste vânt, de unde se spune că ar deriva funcția sa de mesager. Se pune un accent deosebit pe relația sa cu Apollon (zeul Soarelui, care nu trebuie confundat cu Helios, zeu inferior ce reprezintă corpul fizic al soarelui, Apollon fiind inteligența solară) căruia i-a furat cirezile de vite. De la Apollon primește bine cunoscutul caduceu care ajunge simbolul lui Hermes. Afându-ne în acest punct cred că ar trebui să clarificăm confuzia dintre Caduceului hermesian și toiagul lui Ascepios. Deși rareori Hermes are atribute medicale, Caduceul nu este un simbol al medicinei, deci utilizarea sa în estetica farmaciilor este eronată. Asclepios sau Escupal este zeul medicinei și fiul lui Apollon. Acesta a învățat arta vindecării de la centaurul Chiron, unul dintre cei mai mari înțelepți mitologici. Asclepios dezvoltase atât de mult medicina încât putea reînvia morții. Acesta avea trei fiice: Hygeia, Meditrine, Panacea simboluri ale igienei, medicinei și respectiv vindecării. Pocalul Hygeei este alt simbol al medicinei, reprezentând unul dintre cele mai puternice leacuri cu proprietăți curative realizat din venin de șarpe.
Deci Cadueul lui Hermes reprezintă dualitatea, rapiditatea și mobilitatea caracteristică zeului, adăugându-se și capacitatea lui profetică, în schimb toiagul lui Ascepios și pocalul Hygeei rămân singurele simboluri mitologice ale medicinei. Revenind la Hermes, responsabilitatea lui de a conduce sufletele decedaților spre tărâmurile plutoniene este menționată de Lukian din Samosata:
"Sunt singurul dintre zei care nu apuc să dorm nici noaptea, căci sunt nevoit să conduc sufletele în lăcașul lui Pluton" ; "Ziua stau plalestre, servesc din crainic în crainic în adunări și dau povețe oratorilor; mai trebuie să fac ordine și în treburile morților" - Dialogurile zeilor XXIV
Un alt aspect important în mitologia lui Hermes este raportul său cu lumea morților, tărâmul subpământean, plutonian. Psihologic acest tărâm reprezintă subconștientul. Iar prin cuvânt noi nu facem decât să ne exprimăm dorință sau să le refulăm. Negarea unui trebuințe se poate face fie în extern, dar cel mai adesea are loc în interior, folosind limbajul interior. Când satisfacerea unei trebuințe ni se pare că nu e morală, că ea contravine unor scopuri mai înalte, atunci o îndepărtăm. Acesta nu dispare, ci trece într-un plan secund, unde începe să se dezvolte, influențând subtil comportamentul.
Hermes-Mercur este calea prin care noi interacționăm cu subconștientul. Această interacțiune pune foarte mult accent pe folosirea simbolurilor, a manifestărilor care la prima vedere par de neînțeles. Subconștientul se exprimă prin intermediul viselor, scenarii ermetice și simbolice prin care nu sunt prezentate diverse aspecte mai puțin cunoscute ale personalității noastre. Noi avem datoria de a ne iniția într-o hermeneutică a viselor pentru a putea înțelege cauzele a ceea ce se întâmplă cu noi, și în consecință să ne rezolvăm problemele.
Acesta este o abordare psiho-mitologică a lui Mercur-Hermes urmând ca în următorul articol să mă axez pe partea astrologică.Hermes (Mercurius) Trismegistus este un produs al sincretismului religios îmbinând varianta grecească (Hermes) bogată în semnificații, pe cea romană (Mercurius) destul de limitată cultural și pe cea egipteană (Thot) care acordă profunzime personajului. Hermes Mercurius Trismegistus este un zeu profund intelectual, el fiind cel care a adus scrisul ca formă de comunicare scrisă. De asemenea se păstrează legătura cu lumea morților, el fiind Judecătorul sufletelor. Toată cunoașterea acestui mare înțelept (Trismegistus- cel de 3 ori mare) s-a sintetizat într-o culegere de lucrări denumită "Corpus Hermeticum". Textele cuprinse în acest document nu au doar o valoare ocultă, ci tratează teme literare, teologice și filosofice.
Informațiile prezentate nu înalță o anumită religie în detrimentul altora, ci din contră Hermes dorește să clădească temeliile unei înțelepciuni universale care propovăduiește cele mai înalte principii. De aici nu a fost mult până la dezvoltarea hermeneuticii. Această artă sau știință intuitivă avea ca scop interpretarea și înțelegerea pe deplin a mesajelor sapiențiale atribuite lui Hermes Mercurius Trismegistus.
Prin extensie hermeneutică s-a transformat într-un studiu profund al textelor oculte, ermetice, indescifrabile de către profani. Hermeneutica a avansat și se găsește azi sub diverse forme. În psihanaliză putem vorbi despre o hermeneutică a emoțiilor, iar Jung este cel care este interesat de înțelegerea profundă a implicării miturilor în dezvoltarea psihicului. Pornind de la acest punct putem identifica în mitul hermesian anumite aspecte psihologice destul de interesante. În primă fază observă că lui Hermes, indiferent de varianta lui, îi este atribuită inventarea scrisului. Scrisul presupune o formă complexă a comunicării orale. Limbajul oral trebuie mai întâi interiorizat, pentru ca apoi să genereze idei, concepte și viziuni ce vor fi gravate mai apoi prin simboluri.
Literele și cifrele sunt simboluri pe care omul a învățat să le combină pentru a se exprima. Capacitatea de a înțelege și utiliza simboluri, de orice fel, exprimă evoluția psihicului uman. Sugestia/Auto-sugestia este modul în care noi comunicăm cu subconștientul nostru. Exercitând anumite presiuni exterioare, prin diverse afirmații și conștientizări, putem elibera tensiunile interioare. Acceptarea este unul dintre modurile cele mai eficiente de eliberare.
De asemenea Hermes se aplică în viața psihică a individului și în contextul sexualității lui, dar aici nu într-o manieră tocmai benefică. Incertitudinea sexuală, lipsa unei identități sexuale clare duce la frustrări (în astrologie fiind unul dintre indicatorii deviațiilor sexuale). Freud pune un mare accent pe libidou în evoluția psihică a individului și are dreptate într-o oarecare măsură. Acolo unde există probleme sunt lucruri neînțelese, dorințe nemanifestate ce pot fi rezolvate prin analiză.
Deci zeul Mercur-Hermes-Thot e cât se poate de actual, el fiind relația dintre exterior și interior, el fiind modul în care putem regla raportul dintre conștient și subconștient. Psihoterapia și psihanaliza sunt căi hermetice de a înțelege tainele psihicului. Din perspectiva dinamicii psihice jungiene Mercur-Hermes este arhetipul Alchimistului care ne ajută să producem mutații la nivel psihic ce vor determina schimbări externe, în comportament. Procesele psihice interioare conduc la reacții în afară. Deci se încercă o manipulare a plumbului interior pentru realizarea unui uniformizări valoroase.